ROMÎNA -- Thierry Meyssan -- De ce a esuat încetarea focului în Siria

De ce a esuat încetarea focului în Siria

de Thierry Meyssan

Publicul occidental sa entuziasmat cu încetarea focului ruso-statele unite în Siria, si a crezut ca el putea readuce pacea. Acest lucru înseamna, a nu-si aminti în nici o privinta de începutul razboiului, si de asemenea de a nu întelege nimic despre provocarile pe care le urmareste. Explicatii …

RETEAUA VOLTAIRE  -  DAMASC (SIRIA)  -  26 SEPTEMBRIE

2016

 

Donbass-Levant : doua razboaie cu acelasi scop. Responsabil de taierea «noului drum al matasii» care trebuie sa treaca prin Siberia, si sa ajunga în Uniunea Europeana prin Ucraina ; Presedintele Petro Porosenko a venit, pe data de 21 Septembrie, sa repete în Consiliul de Siguranta, propaganda anglo-saxonica, referitoare la razboiul împotriva Siriei si Irak-ului, vizînd sa taie traseul « Drumul Matasii» istorice.

Încetarea focului în Siria a durat numai saptamîna lui Aïd. Era a nu stiu cîta oara de la semnarea pacii între Statele Unite si Rusia. Acesta nu a durat mai mult decît acea pace, si decît anterioarele.

Sa ne amintim faptele : la data de  Decembrie 2003, Presedintele George W. Bush, semna o declaratie de razboi împotriva Siriei, acel Syrian Accountability Act. Dupa o serie de tentative pentru a initia ostilitatile (Summit-ul Ligii Arabe din 2004, asasinatul lui Rafic Hariri în 2005, razboiul împotriva Liban-ului în 2006, crearea Frontului de Salvare în 2007, etc.), Fortele Speciale ale SUA, au trecut la ofensiva, la începutul lui 2011, dedicîndu-se sa monteze o înscenare vizînd sa faca sa se creada într-o «revolutie» interna. Dupa doua veto-uri în Consiliul de Siguranta din  parte a Rusiei si din partea Chinei, Statele Unite, au acceptat o negociere de pace în Geneva, pe care au semnat-o în lipsa partilor siriene, pe 30 Iunie 2012.

Prima nota :

Cei care pretind ca actualul conflict nu este rezultatul unei agresiuni externe, dar mai degraba un «razboi civil», nu reusesc sa explice consecintele declaratiei de razboi împotriva Siriei, de catre presedintele Bush în 2003, nici de ce pacea din 2012 a fost semnata de către marile puteri în absența oricărui Sirian.

De la semnatura de pace, de acum patru ani, razboiul a început, în ciuda multiplelor tentative de pacificare negociate, fata în fata, de catre Secretarul de Stat John Kerry, si de catre omologul sau rus, Sergei Lavrov.

De -a lungul acestor patru ani, eu am detaliat, pas cu pas, conflictele în sînul Statelor din SUA (machinatiile lui Jeffrey Feltman, si a generalilor David Petraeus si John Allen, împotriva Presedintelui Obama, asa precum si problemele în interiorul lui CentCom). În ziua de azi, potrivit presei americane, oamenii din CIA și ai Pentagon-ului, duc o luptă aprigă în Siria; în timp ce Secretarul Apărării, Ashton Carter, a declarat public că nu credea că oamenii săi aplicau acordul semnat de colegul său, John Kerry; care sa declarat sceptic cu privire asupra propriei sale capacitati de a pune semnătura sa, în numele țării sale.

A doua notă:

Nu numai ca Presedintele Barak Obama, nu sta la înaltimea de a impune vointa sa diferitelor ramuri ale administratiei sale, precum si nici macar nu mai reuseste sa arbitreze între ele. Fiecare sector îsi urmeaza propria sa politica, în acelasi timp împotriva altor sectoare, si împotriva inamicilor externi.

Statele Unite, si-au schimbat de diferite ori obiectivele lor de razboi, ceea ce face ca politica lor sa fie de abea vizibila.

> În 2001, Washington cauta sa controleze toate resursele de petrol si gaze naturale disponibile în lume, convins fiind ca noi ne îndreptam catre o perioada de penurie.  A fost pe aceasta baza ca si-a adunat aliati împotriva Siriei. Cu toste acestea, la sfîsitul anilor 2010, el abandoneaza teoria «vîrfului petrolier»., si invers, înainteaza catre independenta energetica.

> În 2011, Washington, a organizat dezordinele din Deraa, crezînd ca cu asta, provoaca o revolta populara, si astfel, schimba guvernul laic secular sirian, pe Fratii Musulmani. Era modelul asa zisei «Primaveri Arabe». Atunci, în 2003, dupa rasturnarea lui Mohamed Morsi în Egipt, trage concluzii din eșecul acestei experiențe și abandonează ideea de a încredința puterea țărilor arabe apartinînd acestei Frății Islamiste.

> În 2014, deoarece razboiul continua, Washington, decide sa îl foloseasca pentru a taia proiectul Presedintelui Xi Jinping, de a restaura «Drumul Matasii»,  ceea ce îl obliga sa transforme «Emiratul Islamic din Irak », în Daesh.

> În 2015, dupa interventia militara rusa, fara sa abandoneze scopul anti-chinez pe care si-l fixase, Washington, îi adauga un al doilea : sa împiedice Moscova sa-i contesteze hegemonia, si mentinerea unipolara a Relatiilor Internationale.

A treia notă:

Schimbarile de obiectiv au fost refuzate în mod fortat de puterile care au suferit pierderile : Qatar-ul, în ceea ce priveste chestiunile energetice ; si Fratii Musulmani, în ceea ce se refera la rasturnarea regimului. Deci, acesti actori sunt sustinuti de lobby-urile puternice din SUA: -a Exxon-Mobil - cea mai importantă multinaționala mondiala - și familia Rockefeller pentru Qatar, CIA și Pentagon-ul pentru Frații Musulmani.

Pe cîmpul de lupta, mijloacele utilizate de Rusia demonstreaza, fara îndoiala, superioritatea noilor sale arme, fata de cele ale OTAN-ului.

A patra notă:

Pentru sefii Statului-Major si comandantii inter-arme ale armatei SUA (CentCom, EuCom, PaCom, etc.), sfîrsitul stapînirii lor, în materie conventionala, nu trebuie sa permita contestarea statutului lor de primã putere militara din lume. Ceea ce îi duce sa se  desolidarizeze de CIA referitor la folosirea Fratilor Musulmani, continuînd sa fie aliatii lor în ceea ce priveste preventiunea implantarii chineze, si deci, în favoarea lui Daesh (E.I.)

Acordul ruso-american, de la începutul lui Septembrie, prevedea clar separarea a cîteva grupuri – ai caror conducatori fusesera considerati ''frecventabili'' de catre cele doua parti – de alti jihadisti [1]. Dupa ce a stabilit o coordenare militara pentru a zdrobi jihadistii. Si, în sfîrsit : de a forma un guvern de unitate nationala, incluind sefii grupurilor care se îndepartasera ; în cadrul modelului guvernelor locale impuse de imperiile europene, în secolul XIX, Imperiului Otoman.

Pentagon-ul a acceptat acest acord sub doua conditii : prima, sa taie Drumul Matasii. Ceea ce adus la bombardamentul Armatei Arabe Siriene în Deir ez-Zor, pentru a împiedica ca sa se poata, la timp, înconjura o Daesh (E.I.) prin valea Rîului Eufrat. Dupa aceea, de a lucra cu rusii, dar nu pe picior de egalitate.

Prima conditie constituie un act de razboi împotriva Siriei, în plina încetare a focului, care atinge set-ul comunitatii internationale. A doua, este în mod evident, inacceptabila pentru Rusia.

Pentru a maslui crima comisa de Pentagon si de Regatul Unit în Deir ez-Zor, MI6 Britanic a organizat spectacolul «bombardamentului» unui convoi umanitar.

În realitate, acest convoi, fusese controlat de Armata Araba Siriana. El nu continea arme (sau mai multe arme), si fusese autorizat sa treaca dupa încetarea focului. Fusese fretat de Semiluna Rosie siriana, a ONG legata de guvernul din Damasc, si era destinat populatiilor siriene din zonele ocupate de jihadisti. Contrar declaratiilor occidentale, el nu a fost nicidata bombardat, asa cum arata imaginile difuzate de MI6, sub eticheta «Castilor Albe». În nici o parte se vede vre-o cratera, sau perforatii ale structurilor. Convoiul a fost atacat pe pamînt si a fost ars. Imaginile unui dron al Armatei ruse, arata prezenta jihadistilor în momentul atacului, atunci cînd sa presupus ca zona este demilitarizata.

Prea putin intereseaza faptele, Statele Unite, au acuzat Rusia ca a violat încetarea focului, ceea ce ea nu a facut, si asta cînd ei proprii terminasera sa o violeze, bombardînd Armata Araba Siriana în Deir ez-Zor. Propaganda anglo-saxonica sa repetat, pe 21 Septembrie, cu nerusinare, de catre ministrii si presedintii cîmpului Occidental, John Kerry (EUA), Petro Porosenko (Ucraina), Jean-Marc Ayrault (Franta), si Boris Johnson (Regatul Unit).

Ultima notă:

Negocierile între John Kerry si Sergei Lavrov, au fost reluate. Ele nu au ca obiectiv sa re-escrie din nou un acord de pace despre care a fost spus totul. Însa, da, sa ajute Departamentul de Stat sa învinga rezistentele pe care el le înfrunta, în propria sa tara.

Thierry Meyssan

Translator din limba franceza : Light  Journalist