ROMÎNA – Proiectul militar al Statelor-Unite pentru lumea întreaga de Thierry Meyssan

INTERPRETARI DIFERITE ÎN CADRUL TABEREI ANTI-IMPERIALISTE – PARTEA 2ª

Proiectul militar al Statelor-Unite pentru lumea întreaga

de Thierry Meyssan

În timp ce toti expertii se pun de acord în a considera ca evenimentele din Venezuela urmeaza acelasi model ca cel din Siria, cîtiva au contestat articolul lui Thierry Meyssan subliniind diferentele interpretarii lor referitor la presedintii Maduro si Assad. Autorul nostru le raspunde. Nu este vorba aici de o cearta între specialisti, însa de o dezbatere de baza asupra punctului istoric de cotitura la care noi asistam dupa 11 Septembrie 2001, si care conditioneaza viata noastra a fiecaruia.

REŢEAUA VOLTAIRE | DAMASC (SIRIA) | 23 AUGUST 2017 

DEUTSCH  ΕΛΛΗΝΙΚΆ  ENGLISH  FRANÇAIS  TÜRKÇE  ESPAÑOL  PORTUGUÊS  РУССКИЙ  عربي 

Acest articol este contiuarea la
 « Interpretari diferite în cadrul taberei anti-imperialiste», de Thierry Meyssan , Reteaua Voltaire, 15 August 20017.

În prima parte a acestui articol, eu subliniam ca în prezent presedintele Bachar el-Assad, este singura personalitate care sa adaptat noii « mari strategii a Statelor-Unite» ; toate celelalte continua sa gîndeasca ca si cum conflictele îi urmareau pe cei pe care noi i-am cunoscut dupa finalul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Ele continua sa interpreteze evenimentele ca niste încercari ale Statelor-Unite de a acapara resursele naturale pentru ei însisi, organizînd rasturnari de guverne.

Pe lînga ceea ce eu vreau sa dezvolt, cred ca ele se înseala, si ca greseala lor este susceptibila de a precipita omenirea în infern.

Gîndirea strategica a SUA

De 70 de ani, obsesia strategilor americani nu ar fi fost aceea de a apara poporul lor, dar de a-si mentine superioritatea lor militara, asupra restului lumii. În timpul deceniului mergînd de la dizolvarea URSS-ului, pîn la atentatele din 11 Septembrie 2001, ei cautau modul de a-i intimida pe cei care le rezistau.

Harlan K. Ullman dezvolta ideia de a teroriza populatiile, dîndu-le o lovitura zdravana în cap (Shock and awe, socul si stupoarea) [1]. Era ideala folosirea bombei atomice împotriva Japonezilor, în practica, bombardamentul Bagdadului cu o ploaie de rachete de croaziera.

Strausienii (adica ucenicii filozofului Leo Strauss), visau de a duce si de a cîstiga mai multe razboaie în acelasi timp (Full-spectrum dominance, stapînirea tuturor azimuturilor). Acestea au fost deci razboaiele din Afganistan si Irak, plasate sub o comanda comuna [2].

Amiralul Arthur K. Cebrowski preconiza sa reorganizeze armatele în asa mod încît sa trateze si sa împartaseasca o multime de date în simultan. În acest mod, roboti puteau într-o buna zi sa indice instantaneu cele mai bune tactici [3]. Asa cum vom vedea, reformele profunde pe care el le-a initiat, nu au întîrziat sa produca fructe veninoase.

Gîndirea neo-imperialista SUA

Aceste idei si fantezii au condus în primul rînd presedintele Bush si Navy sa organizeze cel mai vast sistem de rapire international si de tortura, care a facut 80.000 de victime. Dupa aceea, presedintele Obama a configurat un sistem de asasinat, în principal cu dronuri, însa de asemenea cu comandouri, care opereaza în 80 de tari, si dispune de un buget anual de 14 miliarde de dolari [4].

Începînd din 11 Septembrie, asistentul amiralului Cebrowski, Thomas P. M. Barnett, a dispensat nenumarate conferinte în Pentagon si în academiile militare, pentru a anunta aceea ce va fi noua harta a lumii, conform Pentagonului [5]. Acest proiect devenit posibil prin reforme structurale ale armatelor SUA; reforme din care reiese aceasta noua viziune a lumii. Pare a fi asa de delirant, ca observatorii straini o considera în graba, ca o retorica în plus pentru a suscita frica popoarelor ce vor fi stapînite.

Barnett afirma ca pentru a mentine hegemonia lor asupra lumii, Stele-Unite trebuiau «sa faca partea focului», adica sa o separe în doua. De o parte, Statele stabile (membrii lui G8 si aliatii lor), de cealalta parte restul lumii considerat ca un simplu rezervor de resurse naturale. Diferit de predecesorii lui, el nu mai considera aceste resurse ca fiind vitale pentru Washington, însa pretindea ca ele nu vor mai fi accesibile Statelor stabile, decît trecînd prin armatele americane. Prin urmare, convinea sa distruga în mod sistematic toate structurile statului în acest rezervor al resurselor, în asa fel încît nimeni sa mai poata vreodata, nici sa se opuna vointei Washingtonului, nici sa trateze direct cu Statele stabile.

Cu ocazia discursului sau asupra starii de uniune, din Ianuarie 1980, presedintele Carter si-a enuntat doctrina sa: Washingtonul considera aprovizionarea economiei sale cu petrolul din Golf, ca o chestiune de securitate nationala [6]. Prin urmare, Pentagonul, sa dotat cu CentCom pentru a controla aceasta regiune. Însa în prezent, Washingtonul, retrage mai putin petrol din Irak si din Libia, decît atunci cînd el îl explora înaintea acestor razboaie; si lui nu-i pasa!

A distruge structurile statale, înseamna a le trimite din nou în haos, o conceptie împrumutata de la Leo Strauss, însa caruia Barnett i-a dat un sens nou. Pentru filozoful evreu, poporul evreu nu mai poate avea încredere în democratii, dupa esecul Republicii de la Weimar si Shoah. Singurul mod al sau de a se apara de un nou nazism, este de a instaura el însusi propria sa dictatura mondiala – pentru Bine, cu siguranta -. Ar trebui atunci sa fie distruse anumite State rezistente, sa le trimita în haos si sa le reconstruiasca dupa noi legi [7]. Este ceea ce spunea Condoleezza Rice în timpul primelor zile ale razboiului din 2006 împotriva Libanului, atunci cînd Israel parea a fi înca victorios: « Nu vad interesul diplomatiei daca este pentru a reveni la status quo ante între Israel si Liban. Cred ca va fi o greseala. Ceea ce vedem aici, într-un anumit mod, este începutul, contractiile nasterii unui nou Orient-Mijlociu, si orice am face, noi trebuie sa fim siguri ca împingem catre noul Orient-Mijlociu, si ca nu ne reîntoarcem la cel vechi.». Dimpotriva, pentru Barnett, nu trebuie sa duca înapoi la haos doar popoarele rezistente, însa pe toti cei care nu au atins un anumit nivel de viata; si cînd vor fi redusi la haos, va trebui sa fie mentinuti acolo.

Influenta Straussienilor de altfel a scazut la Pentagon dupa decesul lui Andrew Marshall, care imaginase «pivotul catre Asia» [8].

Una dintre marile rupturi între gîndirea Barnett si cele ale predecesorilor sai, este ca razboiul nu poate fi dus împotriva Statelor particulare pentru motive politice, însa împotriva regiunilor din lume, pentru ca ele nu sau integrat în sistemul economic global. Bineînteles, se va începe cu aceasta sau aceasta tara, însa se va promova contagiul, pîna cînd va fi totul distrus, asa cum se poate vedea în Viitorul - Orient extins. În prezent, razboiul continua cu blindate tot atît de bine în Tunisia, în Libia, în Egipt (Sinai), în Palestina, în Liban (Ain al-Hilweh si Ras Baalbeck), în Siria, în Irak, în Arabia Saudita (Qatif), în Bahreïn, în Yemen, în Turcia (Diyarbakir), precum în Afganistan.

Este pentru acest motiv ca strategia neo-imperialista se va sprijini inevitabil pe elemente ale retoricii lui Bernard Lewis, si a lui Samuel Huntington, «razboiul civilizatiilor» [9]. Cum este imposibil sa justificam indiferenta noastra fata de soarta popoarelor rezervorului de resurse naturale, ne vom putea întotdeauna convinge ca civilizatiile noastre sunt incompatibile.

Conform acestei hãrti, extrasa de un Powerpoint de Thomas P. M. Barnett, cu ocazia unei conferinte la Pentagon în 2003, toate Statele din zona de culoare roz, trebuie sa fie distruse. Acest proiect nu are nimic de vazut nici cu lupta de clasa pe plan national, nici cu exploatarea resurselor naturale. Dupa Mediul-Orient extins, strategii din SUA se pregatesc sa reduca în ruine Nord-Vestul Americii Latine.

Implementarea neo-imperialismului SUA

Este foarte exact aceasta politica care a fost implementata dupa 11 Septembrie. Nici unul dintre razboaiele care au fost duse sa terminat. De 16 ani, conditiile de viata ale Afganilor, sunt întotdeauna cele mai teribile si periculoase. Reconstructia Statului lor, pe care îl anuntasera ca fiind planificat dupa modelul Germaniei si al Japoniei dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, nu a avut loc. Prezenta trupelor OTAN-ului, nu a ameliorat viata Afganilor, dimpotriva ea sa deteriorat. Este clar de constatat ca ea este în prezent cauza problemei. În ciuda discursurilor linistitoare despre ajutorul international, aceste trupe nu se gasec acolo decît pentru a aprofunda si a mentine haosul.

Niciodata, atunci cînd trupele OTAN-ului au intervenit, motivele oficiale ale razboiului nu s-au adeverit adevarate, nici împotriva Afganistanului (responsabilitatea Talibanilor în atentatele din 11- Septembrie), nici în Irak (sprijinul presedintelui Hussein teroristilor din 11-Septembrie, si pregatirea armelor de distrugere masiva pentru a lovi Statele-Unite, nici în Libia (bombardamentul de catre armata a propriului sau popor), nici în Siria (dictatura presedintelui Assad si a sectei Alaouitilor). Niciodata rasturnarea unui guvern a pus capat acestor razboaie. Toate continua fara întrerupere, indiferent de cine sunt responsabilii la putere.

«Primaverile arabe», daca ele reies dintr-o ideie a lui MI6, în linie dreapta de la «revolta araba din 1916» si din actiunile extraordinare ale lui Lawrence al Arabiei, au fost înscrise în aceeasi strategie SUA. Tunisia a devenit refractara. Egiptul a fost din fericire reluat la putere de catre armata sa, si încearca în prezent sa scoata capul din apã. Libi a devenit un cîmp de lupta, nu dupa rezolutia Consiliului de securitate, apelînd la protectia populatiei, însa dupa asasinatul lui Mouamar Khadafi si victoria Otan-ului. Siria este un caz exceptional, pentru ca niciodata Statul a trecut în mîinile Fratilor musulmani, si pentru ca ei nu au putut sa instaleze haosul în tara. Însa nenumarate grupe jihadiste, iesite din Fratie, au controlat - si controleaza înca – partile din teritoriu unde ei au instaurat haosul. Nici Califatul lui Daesh, nici Idleb sub Al-Qaïda, sunt State unde islamul poate înflori, însa zone de teroare fara scoli, nici spitale.

Este probabil ca multumita poporului sau, armatei sale si aliatilor sai rusi, libanezi si iranieni, Siria va reusi sa scape acestui destin trasat pentru ea de Washington, însa Viitorul-Orient extins va continua sa arda pîna cînd popoarele sale vor întelege planurile dusmanilor sai. Noi vedem ca acelasi proces de distrugere începe în Nord-Vestul Americii Latine. Presele occidentale vorbesc cu dispret despre tulburarile din Venezuela, însa razboiul care începe nu se va limita la aceasta tara, el se va întinde în toata reguinea lui, cu toate ca conditiile economice si politice ale Statelor care îl compun sunt foarte diferite.

Limitele neo-imperialismului SUA

Strategilor SUA le place sa compare puterea lor cu aceea a Imperiului roman. Însa acela aducea abundenta si securitate popoarelor pe care le cucerea si pe care le integra. El construia monumente si rationaliza societatile lor. Dimpotriva, neo-imperialismul american nu întelege nimic de a aduce nici popoarelor State stabile, nici acelora ale rezervorului resurselor naturale. El prevede sa-i ameteasca pe primii, si planuieste sa distruga legatura sociala care îi uneste pe ai doilea. Ei nu vor mai ales sa-i extermine pe acesti ultimii, si are nevoie sa-i faca sa sufere pentru ca haosul în care ei traiesc, împiedica Statele stabile sa mearga sa caute la ei resurse naturale, fara protectia armatelor SUA.

Pîna la ora actuala proiectul neo-imperialist considera ca «nu se face omeleta fara a sparge ouãle». Ei admiteau sa comita masacre colaterale, pentru a-si întinde dominatia lor. De acum înainte, el planuieste masacre generalizate pentru a-si aseza definitiv autoritatea lui.

Neo-imperialismul american presupune ca celelalte State ale lui G8 si aliatii lor, accepta sa lase sa fie «protejate» interesele lor în strainatate, cu ajutorul armatelor SUA. Daca acest lucru nu ridica probleme cu Uniunea Europeana, care este deja castrata de foarte mult timp, acest fapt va trebui sa fie discutat cu Regatul-Unit, si va fi imposibil cu Rusia si China.

Reamintind «legatura sa speciala» cu Washingtonul, Londra a reclamat deja sa fie asociata la proiectul SUA, pentru a guverna lumea. Era scopul calatoriei lui Theresa May în Statele-Unite în Ianuarie 2017, însa ea nu a primit raspuns [10].

Este de asemenea de negîndit ca armatele SUA sa asigure securitatea «caii matasii» asa cum ele o fac în prezent, cu omologii lor britanici pe caile maritime si aeriene. În acelasi mod, este de negîndit sa faca sa plieze genunchii Rusiei, care a terminat prin a fi exclusa din G8, pe motivul angajamentului sau în Siria si în Crimeea.

Thierry Meyssan

Traducere
Light Journalist

      

[1] Shock and awe: achieving rapid dominance, Harlan K. Ullman & al., ACT Center for Advanced Concepts and Technology, 1996.

[2] Full Spectrum Dominance. U.S. Power in Iraq and Beyond, Rahul Mahajan, Seven Stories Press, 2003.

[3] Network Centric Warfare : Developing and Leveraging Information Superiority, David S. Alberts, John J. Garstka & Frederick P. Stein, CCRP, 1999.

[4] Predator empire : drone warfare and full spectrum dominance, Ian G. R. Shaw, University of Minnesota Press, 2016.

[5] The Pentagon’s New Map, Thomas P. M. Barnett, Putnam Publishing Group, 2004.

[6] “State of the Union Address 1980”, by Jimmy Carter, Voltaire Network, 23 January 1980.

[7] Anumiti specialisti ai gîndirii politice a lui Leo Strauss o interpreteaza de maniera complect diferita. Din partea mea, eu nu ma interesez la ceea ce gîndea filozoful, însa la ceea ce profeseaza cei care, gresit sau corect, îl revendica Pentagonului. Political Ideas of Leo Strauss, Shadia B. Drury, Palgrave Macmillan, 1988. Leo Strauss and the Politics of American Empire, Anne Norton, Yale University Press, 2005. Leo Strauss and the conservative movement in America : a critical appraisal, Paul Edward Gottfried, Cambridge University Press, 2011. Straussophobia: Defending Leo Strauss and Straussians Against Shadia Drury and Other Accusers, Peter Minowitz, Lexington Books, 2016.

[8] The Last Warrior: Andrew Marshall and the Shaping of Modern American Defense Strategy, Chapter 9, Andrew F. Krepinevich & Barry D. Watts, Basic Books, 2015.

[9] « The Clash of Civilizations ? » & « The West Unique, Not Universal », Foreign Affairs, 1993 & 1996 ; The Clash of Civilizations and the Remaking of World Order, Samuel Huntington, Simon & Schuster, 1996.

[10] “Theresa May addresses US Republican leaders”, by Theresa May, Voltaire Network, 27 January 2017.

Axa pentru pace

Interpretari diferite în cadrul taberei anti-imperialiste

 

2 Articole

Articole sub licenţă Creative Commons

Puteţi reproduce liber articolele din Reţeaua Voltaire, cu condiţia să citaţi sursa şi să nu le modificaţi, nici să nu le utilizaţi în scopuri comerciale (licenţă CC BY-NC-ND)

Sursa : “Proiectul militar al Statelor-Unite pentru lumea întreaga”, deThierry Meyssan, Traduction Light Journalist, Reţeaua Voltaire, 23 august 2017, www.voltairenet.org/article197565.html