Ce pregateste presedintele Macron
Francezii sunt cuprinsi de
tulburare, si descopera – putin cam tîrziu – ca nu îl cunosc pe noul lor
presedinte, Emmanuel Macron. Interpretînd recentele lui declaratii si actiunile
lui referitoare la raportul pe care el l-a compus în 2008, pentru Agentia
Attali, Thierry Meyssan anticipeaza directia catre care «El se îndreapta!».
- Raportul Agentiei Attali (creat de presedintele Sarkozy) începe cu aceste cuvinte: «Acesta, nu este nici un raport, nici un studiu, însa un mod de folosinta pentru reformele urgente si de baza. El nu este nici partizan, nici bi-partizan: el este un ne-partizan.»
De la accidentul
cerebral al lui Jacques Chirac, Franta nu mai este prezidata. În timpul
ultimelor doua decenii a functiilor sale, el a lasat pe ministrii sai Villepin
si Sarkozy sa se sfîsie între ei. Dupa aceea, Francezii au ales doua
personalitati care nu au reusit sa investeasca functia prezidentiala, Nicolas
Sarkozy si François Hollande. Ei au hotarît atunci sa-l aduca pe Emmanuel
Macron la Elyseu, crezînd astfel ca tînarul impetuos era capabil sa reia cîrma.
Contrar campaniilor
electorale precedente, cea din 2017 nu a fost ocazia de a dezbate adînc. Mai
degraba sa putut constata ca toti micii candidati (adica cei care nu erau
sustinuti de partidele mari) contestau profund Uniunea europeana, care purta
catre vîrf pe toti marii candidati. Partea esentiala a campaniei a fost o
telenovela zilnica care denunta coruptia presupusa a clasei politice în
general, si a candidatului favorit, François Fillon, în particular; o narare
tipica a «revolutiilor colorate». Asa precum în toate modelele fara exceptie,
opinia publica a reactionat pledînd «degajismul»: tot ceea ce era vechi, era
corupt, tot ceea ce era nou, era drept si bun. Deci, nici una din crimele
despre care, cu totii vorbeau, nu au fost stabilite.
În revolutiile
colorate precedente, opinia publica stabilea de la trei luni (revolutia
Cedrului din Liban), la doi ani (revolutia Trandafirilor în Georgia), înainte
de a se revela si de a descoperi, ca a fost organizata. Ea revenea dupa aceea,
catre ceea ce ramînea din prima echipa. Arta organizatorilor revolutiilor
colorate, consista deci în a le realiza, fara sa astepte schimbarile pe care
comanditarii lor înteleg sa le efectueze în institutii.
Emmanuel Macron a
anuntat mai înainte ca el avea sa reformeze de urgenta Codul de Munca,
folosind pentru asta procedura prescriptiilor. În plus, el a anuntat importante
reforme institutionale: modificarea Consiliului economic si social, scaderea
-«suspendarea», am putea spune în termeni de manageri – a doua nume alese la
toate nivelele, si elemente de «moralizare»a vietii politice. Toate aceste
proiecte sunt situate în linie directa, în raport cu Agentia pentru eliberarea
cresterii franceze din 2008, al carui presedinte era Jacques Attali, si
Emmanuel Macron era secretarul general adjunct.
Codul de Munca
Referitor la Codul
de Munca, exista efectiv un consens larg, pentru a-l adapta situatiilor
economice contemporane. Totusi, în vederea documentelor preparatorii
disponibile, guvernul se situeaza în afara acestui consens. El planuieste sa
abandoneze sistemul juridic latin, pentru cel în vigoare din Statele-Unite. Un
angajat si patronul sau, ar putea sa negocieze între ei un contract contrariu
legii. Si pentru ca sa nu existe îndoiala asupra amploarei lui si asupra
importantei acestei reforme, sistemul educativ va trebui sa produca copii
bilingvi francez-englez, la sfîrsitul scolii primare.
Aceasta schimbare de
paradigma nu a fost niciodata dezbatuta în Franta. Cel mult ea a fost evocata
cu ocazia dezbaterilor parlamentare asupra legii El-Khomri-Macron din 2016.
Anumiti observatori dezvaluisera ca regula negocierilor corporative privind
acordurile sectoriale, deschidea o basculare posibila catre dreptul american.
Aceasta alegere este
cu atît mai surprinzatoare, ca daca Statele-Unite formeaza prima putere
financiara din lume, ele sunt depasite pe larg pe planul economic, de tari asa
de diferite ca China sau Germania. În plus, daca Regatul-Unit respecta votul
cetatenilor sai, si îsi continua iesirea sa din Uniunea europeana, aceasta nu
va mai fi dominata de lumea financiara anglo-saxona, însa de cea economica a
Germaniei.
Institutiile
Referitor la reforma
institutiilor, este socant de a observa ca, daca reformele planuite de
presedintele Macron, se pot dovedi a fi excelente, nici una este asteptata de
Francezi. Nimeni nu denuntase pîna în prezent o multitudine de parlamentari sau
de consilieri municipali. Dimpotriva, cantitati de raporturi au denuntat
acumularea de straturi administrative (comune, comunitati de comune,
departamente, regiuni, Stat) si proliferarea de «Comitete Théodule».
În realitate,
presedintele Macron, înainteaza deghizat/mascuit. Obiectivul sau pe termen
mediu, anuntat pe scara larga în publicatii din 2008, este suprimirea comunelor
si a departamentelor. Este vorba de omogeneizarea colectivitatilor locale
franceze, cu modelul impus deja pretutindeni, în Uniunea europeana. Elyseul,
respingînd experienta istorica a Francezilor, considera ca ei pot fi
administrati ca si toti ceilalti Europeni.
Reforma Consiliului
economic si social, ramîne neclara. Cel mult se stie ca ar fi vorba în acelasi
timp de a dizolva nenumaratele «Comitete Théodule», si de a-i încredinta
dialogul social. Esecul lui Charles De Gaulle asupra acestui subiect, în 1969,
ne lasa sa credem ca daca aceasta reforma va fi realizata, nu va fi
pentru a rezolva o problema, însa pentru a o îngropa definitiv. Efectiv, cu
toate ca dialogul social este efectuat în prezent la nivel de sucursale,
reforma Codului de Munca, va lipsi acest dialog de un obiect concret.
În 1969,
presedintele De Gaulle, renuntase sa abandoneze din nou vechiul sau proiect de
«participare», adica, de a redistribui cresterea capitalului afacerilor, între
proprietarii lor si angajatii lor. El propusese dimpotriva sa faca sa participe
lumea Muncii, la procedeul legislativ. Pentru asta, el imaginase sa faca sa
fuzioneze Consiliul economic si social, cu Senatul, în asa mod încît, Camera
superioara, sa cuprinda în acelasi timp reprezentantii regiunilor si a lumii
profesionale. În special, el propusese ca aceasta camera sa nu mai poata sa
redacteze ea însasi legi, însa, sa emita un aviz asupra oricarui text, înainte
ca el sa fie dezbatut de Adunarea Nationala. Era vorba deci de a da puterea de
aviz legislativ, organizatiilor taranesti si liberale, sindicatelor
muncitoresti si patronale, universitatilor si asociatiilor familiare, sociale
si culturale.
Cele doua prioritati
pe care presedintele Macron, întelege sa le conduca, înainte ca alegatorii sai
sa se trezeasca, pot fi rezumate astfel:
–
a guverna piata de
Munca, dupa principiile de drept americane;
În afara de a
elimina orice urma de lupte sociale de mai multe secole, numai pentru profitul
capitalistilor, Emmanuel Macron, va trebui sa îndeparteze alesii de alegatorii
lor, si sa-i descurajeze pe acestia de a investi în afaceri publice.
Despre acelasi
subiect:
« De la Fondation Saint-Simon à Emmanuel Macron », par Thierry Meyssan, Réseau Voltaire, 16 avril 2017.
Documents joints
 |
No comments:
Post a Comment
Note: Only a member of this blog may post a comment.